Anul ce tocmai l-am lăsat în urmă a fost unul bogat în călătorii de familie, la noi în țară, asta și datorită faptului că amândoi suntem bugetari și am primit tichete de vacanță pe care le-am valorificat cum am putut noi mai bine. Cică și anul acesta vom primi, așa că deja mă gândesc la obiective noi de explorat. (Doamne ajută!)
Făcând o trecere în revistă a locurilor pe care le-am explorat anul trecut, situația se prezintă în felul următor, în ordinea efectuării lor:
- Brașov
- Bucovina
- Cluj + Hunedoara
- Ciocănești + Vatra Dornei
- Sinaia + București
- Târgu Mureș
După această retrospectivă, mi-am dat seama că despre călătoria la Sinaia și București nu am apucat să vă povestesc. Nu-i nimic, recuperăm!
Am descoperit Sinaia la sfârșit de august și m-am îndrăgostit iremediabil de ea. Vilele ei cochete ce le întrezăreai printre brazi falnici, clădirile cu iz vechi, drumurile înguste, pavate cu piatră cubică, vestitele castele, fanfara din foișorul Parcului Central – toate astea fac din acest orășel de munte, un tărâm de poveste.
Am stat cazați 2 nopți la Casa Petre și, vă spun drept, mi-a părut rău că nu luasem o perioadă mai lungă, la câte frumuseți mai erau de descoperit.
În prima zi, am vizitat Castelele Pelișor și Peleș, care ni s-au părut magnifice, atâta lux și bun gust nu mai văzusem până atunci. Și grădina castelului Peleș este splendidă, abundă în statui și te îmbie să-i descoperi fiecare cotlon misterios. Ce nu mi-a plăcut, a fost faptul că din cauza numărului imens de turiști, eram cumva împărțiți în serii de circa 40 de turiști la câte un ghid, și, dirijați într-un ritm destul de alert din cauza celorlalte grupuri care ne ajungeau din urmă. Trecând peste acest inconvenient, Peleșul este un must-see pentru oricine, iar dacă vreți să-l admirați în niște cadre de vis, recomand filmul Un prinț de Crăciun.
Am făcut o plimbare cu trenulețul prin stațiune, ne-am plimbat în Parcul Central, am ascultat fanfara, am fi vrut să vizităm și Cazinoul dar nu s-a putut din pricina unui eveniment. Spre seară, am vizitat și gara, ne-am pozat lângă locomotiva veche și tare ne-ar fi plăcut să vedem și Muzeul trenulețelor, însă era deja închis.
A doua zi, ne-am trezit devreme și am pornit spre Bușteni ca să luăm telecabina spre Platoul Bucegi. Cu toate că fuseserăm prevăzători, coada era deja formată și cred că am avut de așteptat circa 2 ore. Țineți cont că era duminică, poate în timpul săptămânii e mai lejer. Nu vă spun unde-mi era inima în timpul călătoriei cu telecabina, oricum, peisajele ce ni se arătau în fața ochilor meritau fiecare Tată-l nostru spus în gând. Ajunși printre nori, ne-am lăsat simțurile să zboare peste fiecare culme, peste fiecare rocă erodată din cauza vântului sau a ploii.
Dacă tot eram în Bușteni, am venit cu propunerea ad-hoc să vizităm Castelul Cantacuzino. Domeniul include o grădină frumos amenajată cu fântâni arteziane, un podeț peste un râu, loc de joacă pentru copii, o capelă, un foișor, care au aparținut lui Gheorghe Grigore Cantacuzino poreclit Nababul din pricina averii fabuloase pe care o deținea (avea până și munți în proprietate).
Întorși în Sinaia, nu am ocolit nici Casa Memorială George Enescu și pentru că era 26 august, intrarea a fost liberă. Camere micuțe, obiecte de mobilier vechi, o scară circulară micuță din lemn ce făcea trecerea de la parter la etaj, peisajul din balconul deschis, cu arcade – te transpun în epoca marelui compozitor.
Tip*: În fiecare zi de 26 a fiecărei luni accesul este gratuit.
Cam astea au fost obiectivele pe care am reușit să le atingem în aceste 2 zile pe Valea Prahovei. Mi-ar fi plăcut să avem timp și de Castelul Știrbey din Sinaia, de Muzeul Trenulețelor sau Cazino. Dar, pentru astea și multe altele vom dedica și plănui alte călătorii.
Va urma partea a doua a acestei călătorii, căci după Sinaia, ne-am continuat drumul spre București.
Voi ce obiective ați bifat de pe Valea Prahovei?
Cu drag,
Simona
